La Saschiz am ajuns intr-o zi de iarna blanda. Despre acest sat situat la cca 20 km de Sighisoara, pe drumul spre Brasov, nu stiam decat ca era un sat de sasi care avusese norocul sa fie inclus pe lista UNESCO a patrimoniului mondia si avea parte de ceva finantari europene.
Un pic de istorie...
Saschizul s-a dezvoltat pe structura unei asezari neolitice, definindu-si o forma trainica de habitat in epoca bronzului. Prima atestare scrisa apare in anii 1308-1310.
Saschiz-ul este situat in partea de S-E Podisului Tirnavelor, la poalele unor dealuri impadurite, la 20 km de municipiul Sighisoara pe drumul european E60 si la 100 de km de Brasov
In prezent comuna este alcatuita din 3 sate (Saschiz, Mihai Viteazu si Cloasterf) si are o populatie de 2.048 de locuitori .
La sfârsitul sec. XV, in anul 1496 s-a ridicat Biserica evanghelica fortificata. Turnul bisericii seamana vizibil cu Turnul cu ceas din Cetatea Sighisoarei. In cimitirul bisericii, pe unele pietre funerare sunt inscriptionari vechi de sute de ani ( 1572, 1677 etc.).
La aproximativ 1 km distanta de sat, sus pe culmea dealului, la peste 500 m inaltime, se inalta atinsa de trecerea veacurilor Cetatea saseasca. Construirea ei a inceput in secolul XIV. Zidurile inalte de 7 - 9 m si cele 6 turnuri aveau menirea sa apere populatia Saschizului si a satelor din jur in timp de razboi.
Odata ajunsi la poalele cetatii, ne-am simtit ca si cum aveam sa intram intr-un alt taram strajuit de ziduri groase si inalte de piatra. Am pasit in cetate pe sub un turn de paza, socati un moment de salbaticia locului.
Pe langa salbaticia locului, ceea ce socheaza deasemenea este trainicia acestor pietre asezate cu pricepere. Fata de cetatile intretinute din Romania si introduse pe circuitul turistic, aceasta sta de 700 de ani in picioare fara ajutorul omului, inca de la momentul construirii sale.
Fara ajutorul omului, sau dimpotriva...
Respectiva gaura, s-ar putea sa fi pornit de la o ghiulea, insa tinand cont de multitudinea gardurilor de piatra ale gospodariilor de la baza cetatii, cu siguranta a avut si ceva ajutor...necerut...
Foarte multe despre stilul sau, nu pot sa spun, pentru ca din punctul meu de vedere, toate popoarele care au trecut prin zona si-au lasat si in arhitectura cetatii amprenta... anumite influente otomane si austro-ungare (desigur) o sa le recunoasteti cu siguranta; supozitia mea este sustinuta si de faptul ca in multe parti ale cetatii se regasesc mai multe tipuri de piatra si zidarie, iar nivelul de degradare al lemnului diferita destul de mult intre anumite parti din cetate, cu siguranta ca unele grinzi au diferenta de secole intre ele; ceea ce va pot spune este ca privelistea pe care o ofera si asupra asezarilor de sub ea, este si ea deosebita...
Foarte multe lucruri nu cred ca stie nimeni despre cetate...asta poate si pentru ca ea se afla intr- o padure foarte deasa si pitoreasca de foioase, ce nu demult o inconjura...de abia in urma cu cativa ani, fagii ce o ascundeau au fost inlaturati, ramanand numai padurea din spatele sau...
Constientizand intr-un final frumusetile obiectivelor din zona, intreprinzatorii locali au inceput treptat sa dezvolte si serviciile de turism, astfel incat am avut unde sa petrem 3 zile intr-un spatiu mirific...
Hanul Cetatii www.hanulcetatii.ro/ este cel mai rustic loc de cazare in care am avut ocazia sa poposesc pana acum... amenajat sub forma de cetate, compenseaza in mare masura lipsa de amenajare adecvata a cetatii...
Si o privire panoramica asupra curtii interioare...
Camerele, la fel de "pitoresti", poate nu au luxul dorit de orice manager, dar sunt in ton cu ambianta...
Si incheiem cu bar-restaurantul, care intr-un decor pe masura, va ofera atat mancare cat si bautura la preturi modice (3.5 RON cea mai scumpa bere si 5 lei omleta taraneasca)...
Gazdele primitoare, padurea, biserica fortificata si cetatea, va asteapta!
Se spune ca in evul mediu Saschizul rivaliza cu Sighisoara ca putere economica.Era un important centru de olarit, fiind faimoasa ceramica de Saschiz.Azi, din pacate, aceasta traditie nu mai exista.La construirea cetatii au participat mai multe sate din jur, care beneficiau de refugiu aici in caz de nevoie.Legenda spune ca oricine trecea prin Saschiz ,pe aici fiind ruta comerciala spre Brasov, trebuia sa duca o caruta de pietre in cetate.Se pare ca a durat peste 100 de ani construirea in intregime.Daca vizitati cetatea puteti vedea volumul enorm de piatra (inchipuiti-va si cata piatra e in fundatie pentru a sustine zidurile masive pe un teren moale,aceasta localitate fiind de asemeni cunoscuta de geologi pentru alunecarile de teren), si va puteti imagina munca colosala de a ridica asa ceva doar cu puterea bratelor si de catre comunitati totusi mici.Vegetatia din jur a inceput sa creasca doar dupa 1900, cand, nemaifiind necesara, cetatea a inceput sa fie neglijata.Totusi, pana in 1945 cetatea a avut paznic si in poze din acea vreme se vede existenta in intregime a zidurilor adapostite complet cu acoperisuri cu tigla,e drept cam paraginite.Dar vine si anul 1945,nemtii pierd razboiul iar sasii din natie privilegiata sunt considerati dusmani ce trebuie pedepsiti: trimisi in Siberia, bunuri confiscate, tigani introdusi in casele lor.
RăspundețiȘtergereCetatea ramane fara protectorii de secole iar tiganii cot la cot cu romanii o devasteaza luand materiale de constructie: piatra, lemne(grinzi de stejar vechi de sute de ani), tigle.
(aici trebuie sa fac o pauza - actiunea probabil a semanat cu scena aceea din Zorba grecul - femeia care inca nu murise si fostii ei consateni incepusera sa ii devasteze casa si sa- i ia lucrurile )- crunt....
Este acuzat un primar tigan (comunist)ca ar fi permis acest lucru, dar ceva ma face sa cred ca romanii , mai gospodari, sunt cei care au vandalizat mai mult...unii si-au facut suri din acest lemn,suri care exista si azi....
vorba cea: de-ar sti cucul sa vorbeasca...
Zidul acela cazut (caria, cum ii spun eu)a picat singur, e suficienta piatra in sat ( s-au demolat grajduri, case, ziduri, toate facute preponderent din piatra) si nimeni nu urca pana acolo dupa piatra fiindca e dificil de transportat.
Este totusi o cetate mica, cu ziduri inca trainice, si o renovare nu ar fi excesiv de costisitoare, desi, pe criza asta...poate ar trebui pusa o bariera in centru, ca acum 500 de ani....
Cetatea a salvat in trecut comuna si are potentialul sa o faca si acum !
Doamne-ajuta!