Odata cu apariţia pericolului otoman, in secolul XlV-lea, a inceput constructia unui sistem de fortificatii. In mare parte acest sistem cuprindea întărituri de pământ şi lemn, dispuse în jurul unor aşezări, puncte fortificate aflate în centrul unor localităţi, fortificaţii ale curţilor domneşti şi mănăstireşti, precum şi cetăţi de importanţă strategică.
Între aceste întărituri Cetatea de Scaun a Sucevei s-a bucurat de o faimă deosebită de-a lungul timpului.
Identificindu-se cu gloria militară şi cu idealul de independenţă al întregului popor, Cetatea de Scaun a Sucevei a reprezentat principalul element de rezistenţă al întregii Moldove împotriva celor ce doreau să o supună, avand o istorie bogată în acest sens.
Cetatea de Scaun a Sucevei este amplasata pe varful unui deal, in partea de est a municipiului Suceava iar constructia initiala dateaza din timpul lui Petru I Musat (1375-1391).
Constructia initiala, “Fortul Musatin”, are plan rectangular si era prevazuta la capete si la mijlocul fiecarei laturi cu turnuri de aparare de forma patrata.
In timpul lui Alexandru cel Bun (1400-1432), in fata portii s-a construit un zid exterior de protectie si s-a pavat curtea interioara iar ulterior, din porunca lui Stefan cel Mare (1457-1504), cetatea a fost puternic fortificata prin construirea unui zid in incinta ce inconjoara vechiul fort.
Vechea intrare a fost zidita si s-a construit o noua intrare, pe latura de sud, accesul in cetate facandu-se pe un pod, parte fix, parte mobil.
In interiorul curtii se aflau incaperile domnitorului si familiei sale, ale slujitorilor domnesti, ale ostasilor, depozite pentru alimente si munitii, camere de garda, un paraclis cu peretii pictati, sala sfatului domnesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu