Mănăstirea Cozia se află pe drumul naţional Râmnicu Vâlcea – Sibiu, la 22 km de Râmnicu Vâlcea şi 75 kilometri de Sibiu, pe malul drept al raului Olt,
fiind una dintre cele mai importante ctitorii ale Voievodului Mircea cel Batran (Mare).
Mănăstirea a fost înălţată intre anii 1386 si 1393 “la locul numit Nucet, pe Olt, adică Cozia” şi i s-a spus şi “Mănăstirea de la Nucet”, fiind clădită într-o regiune foarte prielnică pentru creşterea nucilor. De altfel, numele Cozia vine de la cuvântul pecenego-cuman koz care înseamnă nucă.
Manastirea are doua paraclise, unul din zid cu hramul Adormirea Maicii Domnului, asezat in coltul de sud-est al manastirii, datand din 1583 iar celalalt din caramida, asezat in coltul de nord-est. Acesta din urma are doua case boltite si un foisor ce dateaza din anii 1710-1711, fiind numit si brancovenesc.
Bolnita se afla pe partea cealalta a soselei, avand hramul “Sfintii Apostoli” si a fost zidita intre anii 1542-1543 de Petre Voievod. Pe latura estica a acestui corp de cladiri este amenajat un muzeu in care sunt expuse monede, tiparituri vechi, obiecte si podoabe de cult.
Monumentul pastreaza amprenta a mari domnitori ai Tarii Romanesti: pictura interioara realizata initial intre anii 1390-1391 a fost refacuta dupa 1512 de Neagoe Basarab care a construit si fantana ce astazi ii poarta numele. Dupa 1706, Constantin Brancoveanu a construit pridvorul in stilul cunoscut astazi sub numele de “stilul brancovenesc”. Restul bisericii este construit, inca de la inceput, in stil bizantin cu influente locale.
La un kilometru nord de Manastirea Cozia, pe malul stang al Oltului, se vad minele unui castru roman, construit de imparatul Hadrian in anii 117-138, care facea parte din linia de fortificatii numita "Limes Alutanus".
La Cozia se gaseste atat mormantul voievodului Mircea cel Batran, cat si al monahiei Teofana, mama lui Mihai Viteazul, calugarita dupa moartea fiului ei, decedata in 1605.
